Babilonul lui Hammurabi

Babilonul exista de secole, dar era înconjurat de state importante – Eshnunna, Larsa și Regatul Mesopotamiei Superioare. Hammurabi devine rege în 1792 î. Hr.. La început se supune statelor vecine. În prima parte a domniei atenția regelui se concentrează pe dezvoltarea internă a statului său, săpând canale și fortificând orașe. Din 1766 până în 1761 î. Hr. a dobândit stăpânirea totală a Mesopotamiei de sud. Inima statului său era însă Babilonia, aici ocupându-se de cele mai mici detalii, ceea ce în epocă nu era nimic neobișnuit, regele fiind un păstor și un agricultor.

Codul lui Hammurabi este un monument închinat regelui ca rege exemplar al dreptății – greșit încadrat, nu este un cod de legi. Este o înșiruire de cazuri pentru a dovedi capacitatea regelui de a garanta dreptatea și de a fi un exemplu pentru viitorii regi. Codul oferă și un tablou al societății babiloniene – o ierarhie socială cu structură tripartidă – oameni liberi, oameni dependenți și sclavi. Poziția unui om este însă definită în relație cu altul. De exemplu, un înalt demnitar al curții este un ”sclav” al regelui.

Fragment din textul stelei:

Așa am devenit eu păstorul binefăcător al cărui sceptru este dreptatea; a cărui umbră odihnitoare este întinsă peste toată cetatea, la sânul meu am purtat popoarele țării lui Sumer și Akkad; ele au înflorit sub protecția mea.

Tot cel apăsat ce are un proces să vină în fața statuii mele, regele dreptății, și să citească cu luare aminte stela scrisă, să dea ascultare cuvintelor mele prețioase, stela mea să îi facă limpede problema lui; să înțeleagă cauza lui și să se liniștească în inima sa (zbuciumată). Să spună: ”Hammurabi conduce țara cu dreptate”.

Codul lui Hammurabi, Muzeul Luvru – sursă: https://en.wikipedia.org/wiki/Hammurabi