Valori morale la Dromichaites

Antichitate,

Diodor din Sicilia, Biblioteca istorică, XXI, 11-12

XXI, 11: Tracii, care îl făcuseră prizonier pe fiul regelui, pe Agathocles, l-au trimis cu daruri înapoi la tatăl său, pregătindu-şi astfel o scăpare împotriva întâmplărilor neprevăzute ale soartei. În acelaşi timp ei nădăjduiau să-şi recapete prin această binefacere pământul pe care îl ocupase Lysimach. Ei nu sperau deloc să poată câştiga războiul, de vreme ce aproape toţi regii cei mai puternici s-au înţeles între ei şi se ajutau unul pe celălalt.

XXI, 12, 1-6: Armata lui Lysimach era chinuită de foame. Prietenii îl sfătuiau pe rege să scape cum va putea şi să-şi mute gândul că oastea lui l-ar putea salva. Lysimach le răspunse însă că nu era drept să-şi părăsească ostaşii şi prietenii, asigurându-şi lui o scăpare ruşinoasă.[. ]

Dromichaites, regele tracilor, după ce primi cu multă prietenie pe regele Lysimach, numindu-l şi tată, îl conduse împreună cu copiii săi într-o cetate numită Helis1.

Ajungând oştirea lui Lysimach în puterea tracilor, aceştia se strânseră la un loc — alergând în număr mare — şi strigară să le fie dat pe mână regele prizonier, ca să-l pedepsească. Căci — spuneau ei — poporul, care luase parte la primejdii, trebuie să aibă dreptul de a chibzui asupra felului cum să fie trataţi cei prinşi. Dromichaites fu împotriva pedepsirii regelui şi-i lămuri pe oşteni că este bine să-l cruţe pe bărbatul acesta. Dacă l-ar omorî pe Lysimach — spunea el —, alţi regi au să-i ia domnia şi se prea poate ca regii aceştia să fie mult mai de temut decât înaintaşul său. Dar cruţându-l pe Lysimach, acesta — cum se şi cuvine — are să se arate recunoscător tracilor, care i-au dăruit viaţa. Iar locurile întărite, aflate mai înainte vreme în stăpânirea tracilor, ei le vor dobândi înapoi fără nici o primejdie.

Cu încuviinţarea mulţimii, Dromichaites căută printre prizonieri pe prietenii lui Lysimach şi totodată pe sclavii care obişnuiau ca să-l slujească şi-i aduse în faţa regelui prizonier. Săvârşi apoi jertfa şi îl pofti pe Lysimach la ospăţ — împreună cu prietenii săi şi pe tracii cei mai de vază. [Dromichaites] pregăti mese [deosebite]. Pentru cei din jurul lui Lysimach, întinse un covor regal, luat în luptă, iar pentru sine şi prietenii săi aşternu doar paie.

De asemenea, fură pregătite două ospeţe: pentru cei macedoneni, Dromichaites rândui tot felul de mâncăruri alese, servite pe o masă de argint, iar tracilor le dădu să mănânce zarza­vaturi şi carne, dar pregătite cu măsură, aşezate pe nişte tăbliţe de lemn, care ţineau loc de masă. În cele din urmă, puse să le toarne macedonenilor vin în cupe de argint şi aur, pe câtă vreme el şi tracii lui beau vinul în pahare de corn şi lemn, aşa cum obişnuiesc geţii. Pe când băutura era în toi, Dromichaites umplu [cu vin] cornul cel mai mare, îi spuse lui Lysimach „tată” şi îl întrebă care din cele două ospeţe i se pare mai vrednic de un rege: al macedone­nilor sau al tracilor. Lysimach îi răspunse că al macedonenilor […]

„Atunci — zise Dromichaites — de ce ai lăsat acasă atâtea deprinderi, un trai cât se poate de ademenitor şi o domnie plină de străluciri, şi te-a cuprins dorinţa să vii la nişte barbari, care au o viaţă de sălbatici, locuiesc într-o ţară bântuită de geruri şi n-au parte de roade îngrijite? De ce te-ai silit, împotriva firii, să-ţi duci oştenii pe nişte meleaguri în care orice oaste străină nu poate afla scăpare sub cerul liber?”. Luând din nou cuvântul, Lysimach spuse regelui că nu ştia ce război poartă, dar că pe viitor va fi prietenul şi aliatul tracilor; iar — cât despre recunoştinţa datorată — nu va rămâne vreodată mai prejos decât binefăcătorii săi. Dromichaites primi cu un simţământ de prietenie spusele lui Lysimach. El căpătă înapoi de la acesta toate întăriturile ocupate de oamenii lui Lysimach. Apoi îi puse pe cap o diademă şi îi îngădui să se întoarcă acasă.”

Pausanias, Descrierea Greciei, I, 9,7

Atunci Lysimach, dintre vecini, s-a războit mai întâi cu odrisii şi apoi a pornit cu armata împotriva lui Dromichaites şi a geţilor. Dar avu de înfruntat nişte bărbaţi foarte pricepuţi în războaie şi care îl întreceau cu mult prin numărul lor. El însuşi ajunse într-o primejdie cât se poate de mare şi scăpă cu fuga. Fiul său, Agathocles, care-l sprijinea atunci în luptă pentru prima oară, fu luat prizonier de către geţi. Lysimach a fost biruit şi în alte lupte. Şi deoarece socotea că nu este puţin lucru să-şi aibă fiul prins în război, încheie o pace cu Dromichaites şi din stăpânirea sa cedă getului ţinuturile de dincolo de Istru. Mai mult de nevoie îi dădu în căsătorie pe fiica sa. Unii spun că nu Agathocles a fost prins, ci însuşi Lysimach; că l-a salvat Agathocles, care ar fi căutat să cadă la o înţelegere cu Dromichaites, pentru răscumpărarea lui. Când s-a întors, l-a căsătorit pe Agathocles cu Lysandra, fiica lui Ptolemaios Lagos şi a Euridicei.

Bibliografie:

Bogdan Murgescu (coordonator), Istoria României în texte, editura Corint, București, 2001

Împreună putem face din România locul în care vrem să trăim

opinii,

1. Sănătate și educație – întâi și întâi.

  • Investiții masive în infrastructura școlilor și a spitalelor.
  • Salarii mai bune pentru profesori și medici, dar condiționate de performanță reală (nu doar vechime).
  • Acces egal: sate, orașe mici, periferii. Educația și sănătatea trebuie să ajungă la toți copiii și bătrânii, nu doar în centrele mari.

2. Un stat mai mic, dar mai eficient.

  • Nu tăieri sălbatice ca la Milei, dar curățenie în posturile „de decor”.
  • Digitalizare reală, nu site-uri prăfuite.
  • Angajări pe competență și examen public, nu pe pile.

3. Regândirea economiei locale.

  • Sprijin pentru micii producători, nu doar pentru multinaționale.
  • Stimularea industrie ușoare și a procesării agricole în România (nu doar să exportăm grâu și să importăm biscuiți).
  • Facilități pentru start-upuri care creează valoare aici.

4. Reconciliere între oraș și sat.

  • Satele nu trebuie lăsate să moară.
  • Investiții în infrastructură de bază (apă, canalizare, drumuri bune) + stimulente pentru medicii, profesorii și antreprenorii care merg acolo.
  • Conservarea tradițiilor fără să rămânem blocați în trecut.

5. Cultură și identitate lucidă.

  • Să ne păstrăm cultura, dar fără nationalism gălăgios.
  • Educația să promoveze spirit critic, nu lozinci.
  • Istoria, arta, literatura – nu ca decor de 1 Decembrie, ci ca parte vie a formării copiilor.

6. Protecția naturii și a resurselor.

  • Aș interzice tăierile ilegale de păduri cu adevărat, cu pedepse aspre.
  • Dezvoltare durabilă: turism responsabil, energie verde, agricultură care respectă solul și apa.

7. Politică făcută altfel.

  • Mandate limitate pentru politicieni (de exemplu, maxim două).
  • Transparență: toate contractele statului publicate online.
  • Imunitate doar pentru opinii politice, nu pentru fapte penale.

Combaterea sărăciei – temeinic, nu prin pomeni electorale

  1. Investiții prioritare în educație timpurie.
    • Grădinițe gratuite și bune, mai ales în zone sărace.
    • Sprijin pentru mame (programe de alfabetizare, cursuri de meserii).
  2. Locuri de muncă decente, locale.
    • Micro-fabrici, ateliere, ferme procesatoare în sate și orașe mici.
    • Stimulente pentru firmele care angajează oameni din categorii vulnerabile.
  3. Venit minim garantat, dar activ.
    • Sprijin financiar legat de participarea la cursuri, munci comunitare, școlarizare – nu ajutoare „pe nimic”.
  4. Acces la sănătate real.
    • Centre medicale rurale și mobile, mai ales pentru prevenție (controale gratuite periodice).
  5. Locuințe sociale decente.
    • Renovarea și extinderea fondului de locuințe sociale, nu lăsat să decadă.

Combaterea discriminării – nu doar vorbe frumoase

  1. Educație pentru respectarea diversității.
    • În școli, programe despre minorități, diversitate, istorie reală (evrei, romi, maghiari, alte grupuri).
  2. Legi antidiscriminare aplicate serios.
    • Inspecții reale, sancțiuni rapide pentru companiile și instituțiile care discriminează.
  3. Reprezentare reală.
    • Implicarea minorităților și a grupurilor vulnerabile în administrație, școli, sănătate – nu doar simbolic.
  4. Combaterea discriminării de gen și vârstă.
    • Politici ferme împotriva hărțuirii la locul de muncă și în școli.
    • Sprijin pentru angajarea femeilor și persoanelor peste 50 de ani.
  5. Sărbătorirea diversității, nu tolerarea ei.
    • Evenimente culturale, burse, premii pentru promovarea multiculturalismului.

Tratarea sărăciei ca o boală a sistemului, care are cauze adânci și soluții pe termen lung,
și a discriminării ca pe o încălcare gravă a demnității umane.

CUM?

1. Tăierea risipelor și corectarea scurgerilor

  • Audit real la toate instituțiile publice: unde sunt posturi „de decor”, proiecte umflate artificial, achiziții la prețuri dubioase.
  • Reducerea clientelismului politic: mai puține funcții de „recompensă”, mai multe funcții pe bază de concurs public.
  • Estimare realistă: 4-6 miliarde de euro anual pot fi economisiți doar din eliminarea risipei.

2. Reforma fiscală inteligentă

  • Taxare progresivă moderată: venituri foarte mari să plătească ceva mai mult, dar nu să fugă din țară.
  • Combaterea evaziunii fiscale reale, mai ales în domenii precum: construcții, agricultură, comerț mic.
  • TVA redus la alimente sănătoase și educație, dar TVA întreg la produse de lux și viciu.
  • Estimare realistă: 2-4 miliarde de euro anual în plus.

3. Fonduri europene folosite deștept

  • România are la dispoziție fonduri PNRR și alte linii europene pentru educație, infrastructură socială, digitalizare.
  • Până acum, rata de absorbție a banilor europeni a fost de râs.
  • Cu o echipă serioasă de atragere de fonduri, se pot aduce suplimentar peste 5 miliarde de euro în câțiva ani, exact pentru domenii sociale.

4. Taxe de mediu și politici verzi

  • Taxe moderate, nu împovărătoare, pentru poluatori industriali și pentru exporturile brute de materii prime (de exemplu, lemn).
  • Banii colectați să meargă direct către programe de sănătate și educație rurală.
  • Estimare: 500 de milioane – 1 miliard de euro anual.

5. Parteneriate public-privat reale

  • Firmele mari care câștigă bani din România (bănci, corporații) să fie încurajate fiscal să investească în proiecte educaționale, de integrare socială, protecția mediului.
  • Estimare: aproximativ 1 miliard de euro anual, direct sau indirect.

CONCLUZIE financiară:

Unde investim:

  • Educație, sănătate, programe anti-sărăcie, incluziune.

Cu ce bani:

  • Din economii interne (4-6 miliarde euro),
  • Din reformă fiscală (2-4 miliarde euro),
  • Din fonduri europene (peste 5 miliarde euro),
  • Din taxe de mediu și implicare privată (1-2 miliarde euro).

Rezultatul:
Cu o gestionare inteligentă și transparentă, România ar putea strânge anual undeva între 7 și 12 miliarde de euro suplimentari pentru a finanța o schimbare socială reală.
Nu peste noapte, dar sustenabil, fără să ruineze economia.

Ce facem?

1. Educație

  • Construirea a 1.000 de grădinițe moderne
    (Cost estimativ: 500.000 euro/grădiniță → 500 milioane euro)
  • Program național de „Școală după școală” pentru 500.000 de copii
    (Cost estimativ: 1.000 euro/copil/an → 500 milioane euro)
  • Creșterea salariilor profesorilor debutanți cu 30-40%
    (Cost estimativ suplimentar: 400 milioane euro anual)

2. Sănătate

  • Deschiderea a 100 de centre medicale rurale noi
    (Cost construcție + echipare: 2 milioane euro/centru → 200 milioane euro)
  • Program de prevenție și controale medicale gratuite pentru 5 milioane de persoane din zone vulnerabile
    (Cost estimativ: 150 milioane euro)

3. Anti-sărăcie

  • Ajutor condiționat pentru 1 milion de familii sărace (pe model „Bolsa Família”)
    (Cost: 1.200 euro/familie/an → 1,2 miliarde euro)
  • Construirea a 20.000 de locuințe sociale decente
    (Cost: 50.000 euro/locuință → 1 miliard euro)

4. Incluziune și combaterea discriminării

  • Program național de burse pentru copii din comunități vulnerabile (romi, mediul rural etc.)
    (100.000 burse a câte 1.000 euro/an → 100 milioane euro)
  • Formare profesională gratuită pentru 300.000 de adulți fără calificare
    (Cost: 1.500 euro/persoană → 450 milioane euro)

5. Mediu și durabilitate

  • Plantarea a 50 de milioane de copaci (pentru refacerea pădurilor)
    (Cost estimativ: 2 euro/copac → 100 milioane euro)
  • Instalarea de panouri solare la 1.000 de școli și centre medicale
    (Cost: 100.000 euro/unitate → 100 milioane euro)

TOTAL aproximativ cheltuit:

= cam 6-7 miliarde euro
(Deci din suma maximă, încă ar mai rămâne o rezervă pentru urgențe sau extinderea programelor.)

Într-un singur an, România ar putea să:

  • Scoată sute de mii de copii din cercul sărăciei,
  • Refacă rețeaua educațională de la bază,
  • Împingă sănătatea rurală înainte,
  • Sprijine formarea profesională reală,
  • Înceapă reconstrucția pădurilor.

Ce s-ar întâmpla cu România în 5 ani, dacă am investi constant acei 7-12 miliarde de euro anual, în educație, sănătate, combaterea sărăciei și protecția mediului?

Anul 1-2: Fundația

  • Toate satele mari și medii au măcar un centru medical funcțional.
  • Gradul de cuprindere în educația preșcolară crește la 95% (aproape toți copiii merg la grădiniță).
  • Primele 20.000 de familii sărace se mută în locuințe sociale decente.
  • Formarea profesională începe să reducă numărul tinerilor NEET (care nu lucrează și nu învață).
  • Încep să se vadă primele efecte în scăderea abandonului școlar cu 10-15%.
  • Încrederea oamenilor în stat crește (nu brusc, dar simțitor).

Anul 3: Schimbarea începe să fie vizibilă

  • Abandonul școlar coboară sub 5% în zonele acoperite de programe.
  • Primele generații de copii beneficiari încep să intre la liceu în număr record.
  • Sănătatea publică se îmbunătățește: scade mortalitatea infantilă și cazurile grave prevenibile.
  • În mediul rural, apar noi mici afaceri: brutării, ferme, ateliere (sprijinite prin formare).
  • Încep să revină tineri educați în comune, datorită infrastructurii mai bune.

Anul 4: Accelerare

  • Noile generații intră pe piața muncii mai bine pregătite.
  • Sărăcia extremă scade cu 40-50% față de punctul de plecare.
  • România începe să fie remarcată în UE ca exemplu de reformă socială inteligentă.
  • Se formează rețele regionale de sprijin, școli-model, centre de excelență în rural.
  • Reprezentarea minorităților în administrație și educație devine vizibilă (în mod natural, nu forțat).

Anul 5: Prima recoltă serioasă

  • România are o generație tânără mult mai educată și mai sănătoasă decât acum.
  • Forța de muncă calificată crește masiv → investitorii serioși sunt atrași fără subvenții forțate.
  • Exportăm produse finite, nu doar materii prime (mobilă, produse agroalimentare procesate etc.).
  • Venitul mediu crește cu 20-25% în zonele rurale.
  • Încrederea socială între diverse grupuri (români, romi, maghiari, ucraineni) crește.
  • România devine un exemplu că schimbarea profundă e posibilă fără extremism și fără haos.

Rezumat pe scurt:

În 5 ani, România ar deveni o țară cu mai puțină sărăcie, cu mai puțină discriminare, mai educată, mai sănătoasă și mai respectată în Europa.

De unde vin resursele financiare?

1. Economii din reducerea risipei bugetare

De unde vine ideea:

  • Curtea de Conturi a României raportează anual zeci de miliarde de lei risipiți prin: cheltuieli nejustificate, achiziții supraevaluate, proiecte abandonate etc.
  • De exemplu, în 2023, pierderile identificate în doar câteva domenii (autorități locale, ministere) au depășit 20 de miliarde de lei (~4 miliarde de euro).
  • Asta fără să calculez corupția greu de descoperit sau „ineficiența cronică” (gen posturi inutile, lucrări repetate, studii de fezabilitate în gol).

Presupunere rezonabilă:

  • Printr-o guvernare eficientă, fără să închidă spitale sau școli, s-ar putea elimina cam 30-40% din această risipă în primii ani.
  • Asta înseamnă economii reale de 4-6 miliarde de euro anual.

2. Reformă fiscală și combaterea evaziunii

De unde vine ideea:

  • România pierde anual peste 10% din PIB prin evaziune fiscală, conform estimărilor oficiale și ale Comisiei Europene.
  • Asta înseamnă aproximativ 30 de miliarde de euro pierdere.

Presupunere rezonabilă:

  • Nimeni nu poate eradica toată evaziunea, dar o reducere de doar 10-15% (din evaziunea existentă) ar aduce 3-4 miliarde de euro anual în plus.
  • Mai ales prin digitalizare în ANAF, eliminarea plăților cash peste un anumit plafon și monitorizare strictă în domenii sensibile (construcții, agricultură, comerț).

3. Fonduri europene

De unde vine ideea:

  • România are prin PNRR și alte programe alocate aproximativ 80 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027.
  • Rata de absorbție reală până acum este sub 30%.

Presupunere rezonabilă:

  • Cu echipe bune, România ar putea absorbi suplimentar 5-7 miliarde de euro anual în domenii eligibile: educație, sănătate, digitalizare, incluziune socială.

4. Taxe de mediu și parteneriate

De unde vine ideea:

  • Țările europene mai dezvoltate colectează între 0,5% și 2% din PIB din taxe verzi.
  • România colectează sub 0,3% din PIB.

Presupunere rezonabilă:

  • Prin introducerea unor taxe moderate pe poluare industrială și pe exportul de materii brute (ex. cherestea brută), plus stimularea parteneriatelor cu companii mari pentru proiecte sociale, s-ar putea obține încă 1 miliard de euro anual.

Așadar, calculele mele vin din:

  • Date publice despre risipă (Curtea de Conturi)
  • Estimări ale Comisiei Europene despre evaziune
  • Date oficiale despre fondurile europene
  • Modele din alte țări UE pe taxe de mediu

Și am fost conservatoare în estimări:

  • Nu am calculat „vise” gen „eradicăm toată corupția” sau „colectăm 100% taxe” (imposibil).
  • Am presupus reforme moderate, dar aplicate consecvent și cu bună-credință.

Pe scurt:
Da, aceste economii sunt posibile,
dar:

  • Nu peste noapte;
  • Nu fără voință politică reală;
  • Nu fără suport tehnic și profesionalizare masivă a administrației.

SURSAMECANISMSUMĂ ESTIMATIVĂ / an
Reducerea risipei bugetareAudit, tăiere cheltuieli inutile4 – 6 miliarde euro
Combaterea evaziunii fiscaleDigitalizare ANAF, controale țintite2 – 4 miliarde euro
Absorbția accelerată a fondurilor UEFolosirea fondurilor PNRR și alte programe5 – 7 miliarde euro
Taxe de mediu moderate și verziPoluatori industriali, resurse brute0,5 – 1 miliard euro
Parteneriate public-privateInvestiții sociale stimulate fiscal0,5 – 1 miliard euro

Total estimativ posibil anual:

între 12 și 19 miliarde de euro
(depinde de seriozitatea cu care sunt aplicate măsurile)

Important:
În propunerea mea de reforme, am folosit scenariul conservator:

7 – 12 miliarde euro anual disponibili (adică doar o parte din acest potențial total),
tocmai ca să nu cad în capcana promisiunilor nerealiste.

Pe scurt:
Dacă România ar vrea cu adevărat, ar avea banii necesari pentru un program serios de combatere a sărăciei, de modernizare a educației și de reducere a discriminării.
Problema nu sunt banii. Problema e voința politică.

Buget anual alternativ – România Reformată

DomeniuAlocare anuală estimatăCe se face cu banii
Educație3 miliarde euroGrădinițe noi, afterschool gratuit, salarii profesori, burse
Sănătate2 miliarde euroCentre medicale rurale, prevenție, echipamente moderne
Combaterea sărăciei2 miliarde euroAjutor condiționat (gen Bolsa Família), locuințe sociale
Dezvoltare rurală și mică industrie1 miliard euroMicro-investiții în sate: ateliere, procesare agricolă
Protecția mediului500 milioane euroReîmpăduriri, centre de colectare, energie verde în școli
Digitalizare și reformă administrativă500 milioane euroDigitalizare ANAF, reforme în administrație
Fond de urgență și inovație1 miliard euroFond pentru situații neprevăzute și proiecte-pilot noi

Ce se poate realiza anual cu aceste alocări:

  • 1.000 grădinițe sau școli reabilitate/echipate
  • 100-150 centre medicale rurale
  • Sprijin direct pentru 1 milion de familii sărace (condiționat de educație și sănătate)
  • 20.000-25.000 locuințe sociale noi sau renovate
  • 50 milioane de copaci plantați/an
  • Digitalizarea completă a ANAF și simplificarea administrativă în 2-3 ani

De ce e realist acest buget?

  • Nu rupe alte sisteme deja existente (nu taie pensii sau salarii).
  • Nu depinde de creșteri masive de taxe, ci de eficiență și corectitudine.
  • Creează efecte în lanț: o educație mai bună aduce venituri mai mari în viitor; o sănătate mai bună reduce costurile sociale; economia locală devine mai solidă.

Într-o frază:

Cu 10 miliarde de euro anual bine cheltuiți, România nu s-ar schimba în 30 de ani, ci în 5-7 ani.

România în 2035 – Cum ar arăta după 10 ani de reformă serioasă

1. Educație

  • Abandon școlar: sub 2% la nivel național (în prezent suntem la peste 15%!)
  • 99% dintre copii merg la grădiniță și termină 12 clase.
  • 30-40% dintre tineri au studii superioare sau calificări solide în meserii cerute.
  • România devine hub regional pentru meserii verzi, tehnice, creative.
  • Profesorii sunt printre cei mai respectați profesioniști din societate.

2. Sănătate

  • Acces universal la consultații de bază în fiecare comună și oraș mic.
  • Speranța de viață crește cu cel puțin 5 ani (de la ~75 spre ~80 ani).
  • Mortalitatea infantilă scade la nivelul Europei de Vest.
  • Prevenția și sănătatea mintală devin părți firești din îngrijirea medicală.

3. Combaterea sărăciei

  • Sărăcia extremă este aproape eradicată.
  • Peste 80% din populația rurală are venituri decente și condiții de trai civilizate.
  • Segregarea socială (cartiere sărace, sate uitate) dispare treptat.
  • Copiii săraci ajung să aibă șanse reale egale cu ceilalți copii.

4. Economie locală și dezvoltare rurală

  • Satele românești nu mai sunt doar locuri de bătrânețe și sărăcie, ci și de mică producție, turism local, meșteșuguri moderne.
  • Micile ferme, ateliere și întreprinderi produc pentru consum intern și pentru export.
  • România redevine producător de hrană procesată de calitate, nu doar exportator de materie brută.

5. Protecția mediului

  • Rata de reîmpădurire acoperă complet defrișările ilegale ale ultimelor 30 de ani.
  • Sursele de energie regenerabilă ajung la 30% din consumul național.
  • Biodiversitatea este protejată, iar ariile naturale devin surse de turism sustenabil.

6. Cultura civică și încrederea socială

  • Încrederea între oameni și în instituții publice crește spectaculos.
  • Discriminarea devine minoritară și sancționată social, nu doar legal.
  • Participarea civică (vot, voluntariat, inițiative locale) se dublează față de prezent.
  • Tinerii nu mai visează doar să plece, ci să construiască aici.

Imagine de ansamblu:

România în 2035 ar putea fi:

  • O țară educată, sănătoasă, curată, respectată.
  • Un loc unde copiii de azi nu mai trebuie să fugă pentru a trăi demn.
  • Un model pentru alte țări est-europene, nu un caz social.

Și cel mai important:
Această transformare nu s-ar baza pe salvatori providențiali sau pe vorbe frumoase, ci pe muncă serioasă, respect pentru oameni și administrare inteligentă.

Partidele politice în România interbelică

Istorie contemporană, ,

Partidul Național Liberal (PNL)

Cu rădăcini încă din secolul al XIX-lea, PNL a fost condus în această perioadă de figuri precum Ion I. C. Brătianu, Vintilă Brătianu și, mai târziu, Dinu Brătianu.

Liberalii aveau o viziune elitistă și modernizatoare asupra dezvoltării țării. Ei considerau că România ar trebui condusă de o elită educată și capabilă, care să ghideze poporul către progres. Această idee se reflecta în programul lor politic: susțineau dezvoltarea industriei românești, protejarea capitalului autohton, investiții în infrastructură (drumuri, căi ferate, energie electrică), dar și în educație, cu accent pe centralizarea deciziilor.

Doctrina liberală a PNL se baza pe liberalismul clasic, dar cu trăsături autoritare în ceea ce privește organizarea statului. Erau loiali monarhiei, sprijineau statul național unitar și susțineau un rol puternic al administrației centrale.

Pentru Partidul Național Liberal, liberalismul clasic însemna:

  • stat național centralizat;
  • sprijin pentru clasa de mijloc urbană și burghezia industrială;
  • dezvoltarea țării „de sus în jos”, adică prin decizii ale elitei politice și economice;
  • protejarea capitalului românesc de concurența străină (nu chiar piață liberă 100%).

Baza lor socială era formată în special din burghezia urbană, industriași, funcționari publici de rang înalt, dar și din intelectuali. În rândul populației rurale, aveau o influență mai redusă.

În perioada 1918–1928, PNL a fost forța politică dominantă, dar după moartea lui Ion I. C. Brătianu, a început să piardă teren în fața Partidului Național Țărănesc, care aducea o viziune mai apropiată de viața majorității populației: țărănimea.

Partidul Național Țărănesc (PNȚ)

Partidul Național Țărănesc s-a format în 1926 prin unirea a două forțe politice importante: Partidul Țărănesc condus de Ion Mihalache, activ în Vechiul Regat, și Partidul Național Român, condus de Iuliu Maniu, principalul partid al românilor din Transilvania înainte de Marea Unire.

Fuziunea a creat o formațiune puternică, care a devenit rapid principala alternativă la PNL. Țărăniștii susțineau o democrație parlamentară reală, mai apropiată de nevoile populației rurale, și erau adepții decentralizării administrative, adică voiau ca mai multe decizii să se ia la nivel local, nu doar de la București.

Programul lor politic se axa pe protejarea intereselor micilor proprietari, în special a țăranilor, care reprezentau peste 75% din populația țării. Susțineau o reformă agrară justă, îmbunătățirea sistemului educațional din mediul rural, credite accesibile pentru țărani și o moralizare a vieții politice, pe care o considerau coruptă.

Doctrina PNȚ era una de tip agrarist (agricultura ca cel mai important sector economic) și democratic, cu accente naționaliste moderate. Spre deosebire de PNL, PNȚ avea o bază socială rurală, formată din țărani, preoți de la sate, învățători și mici funcționari. Erau susținuți și de o parte a intelectualității ardelene care luptase pentru drepturile românilor înainte de Unire.

Liderul emblematic al partidului, Iuliu Maniu, a fost un susținător consecvent al respectării Constituției și al libertăților civile. A intrat frecvent în conflict cu regele Carol al II-lea, mai ales după ce acesta a început să restrângă democrația în anii 1930.

Partidul Social Democrat (PSD)

Partidul Social Democrat a reprezentat principala forță a stângii moderate în România interbelică. Nu trebuie confundat cu partidele comuniste sau cu formațiuni autoritare – PSD-ul de atunci era un partid democratic, care susținea drepturile muncitorilor, egalitatea în fața legii și protecția socială.

Liderul său cel mai cunoscut a fost Constantin Titel Petrescu, un avocat și om politic care a luptat pentru libertăți civile și împotriva extremismului, atât de stânga, cât și de dreapta.

Programul social-democraților cuprindea:

  • salarii echitabile și condiții decente de muncă,
  • reducerea timpului de lucru,
  • asigurări sociale, pensii, acces la educație pentru toți,
  • impozitare progresivă a averilor mari,
  • protejarea democrației parlamentare și a drepturilor minorităților.

Doctrina PSD se încadra în social-democrația europeană, inspirată de partidele laburiste din Occident, fiind reformistă și anti-revoluționară.

Baza socială era formată în principal din muncitori urbani, funcționari mici, tineri cu idei progresiste, dar și din intelectuali care nu simpatizau cu ideologiile autoritare.

Deși PSD nu a obținut niciodată scoruri mari la alegeri – în parte din cauza dominanței țărănimii în România – partidul a fost constant prezent în dezbaterile publice și a colaborat ocazional cu PNȚ pentru apărarea democrației în fața fascismului.

Partidul Poporului

Partidul Poporului a fost fondat și condus de generalul Alexandru Averescu, un erou al Primului Război Mondial, foarte popular în rândul veteranilor și al țăranilor. Averescu era respectat pentru contribuția sa militară, dar nu avea o experiență politică profundă.

Partidul Poporului s-a bucurat de succes mai ales în primii ani după 1918, când oamenii aveau încredere în generali și sperau că militarii vor aduce ordine și stabilitate într-o țară tulburată de război, sărăcie și schimbări politice.

Programul politic al partidului era destul de vag și populist:

  • aplicarea rapidă a reformei agrare,
  • ordine și disciplină,
  • justiție socială pentru „cei mulți”,
  • combaterea corupției și a haosului politic.

Doctrina era una autoritară moderată, dar fără un sistem clar de idei. Partidul a oscilat între democrație și simpatii pentru un regim mai puternic, centralizat.

Baza socială era alcătuită din țărani, veterani de război, mici comercianți și militari în rezervă. Averescu era văzut ca o figură salvatoare, dar în lipsa unei structuri doctrinare solide, partidul și-a pierdut influența după câțiva ani.

În cele din urmă, Partidul Poporului a fost absorbit de jocurile politice ale epocii și nu a reușit să-și păstreze relevanța în anii 1930, când scena politică era dominată de conflictul între partidele mari și mișcările extremiste.

Garda de Fier (Mișcarea Legionară)

Garda de Fier, cunoscută și sub numele de Mișcarea Legionară, a fost cea mai cunoscută mișcare de extremă dreaptă din România interbelică. Fondatorul și liderul carismatic al mișcării a fost Corneliu Zelea Codreanu, un tânăr cu viziuni mistico-naționaliste și cu un discurs virulent împotriva democrației, a evreilor și a partidelor „corupte”.

Legionarii se considerau „aleșii neamului”, o elită spirituală și morală care avea misiunea de a purifica România prin luptă și sacrificiu. Îmbrăcați în cămăși verzi, cu simboluri și ritualuri inspirate din religia ortodoxă și din mitologie, ei promovau un naționalism extremist, bazat pe ideea că națiunea trebuie apărată prin orice mijloc, inclusiv prin violență.

Programul Gărzii de Fier era centrat pe:

  • combaterea „dușmanilor neamului” (în special evreii și „politicienii trădători”),
  • o economie națională controlată de „români adevărați”,
  • restaurarea morală a societății prin ascetism (renunțarea la bunurile proprii), muncă și spirit de sacrificiu,
  • conducerea autoritară și spiritualizată, opusă parlamentarismului „decadent”.

Doctrina lor îmbina fascismul cu ortodoxismul mistic, fiind influențată de modele din Italia și Germania nazistă, dar având un caracter profund religios și autohton.

Baza socială a legionarilor era formată din tineri dezamăgiți, în special studenți, dar și din țărani radicalizați, funcționari frustrați și chiar intelectuali. Codreanu era venerat de susținători ca un lider mântuitor.

În iunie 1930 Codreanu creează „Garda de Fier”, o organizație care lupta „împotriva expansiunii comunismului”, care urma să fie un fel de partid-umbrelă pentru racolarea altor partide în scopul participării la alegeri.  În apropierea alegerilor din 1933, Codreanu întemeiază partidul „Totul pentru Țară”. Mișcarea este scoasă în afara legii de premierul I.G. Duca. Membrii Gărzii ripostează la 29 decembrie 1933 prin asasinarea premierului Duca în gara din Sinaia.

În martie 1938, Nicolae Iorga îl acuză pe liderul Mișcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, de ultragiu față de un ministru. Codreanu e arestat și condamnat. În noiembrie 1938, e asasinat de alți 13 legionari, de către jandarmii care îi transportau la închisoarea Jilava. A doua zi presa anunță că cei 13 legionari și Codreanu au fost împușcați în urma unei tentative de evadare.

Conducerea mișcării este preluată de Horia Sima, care continuă seria de asasinate politice.

Asasinatele politice ale Mișcării Legionare:

  • Ion Gheorghe Duca, prim-ministru – 29 decembrie 1933;
  • Mihai Stelescu, legionar, opozant al lui Zelea Codreanu – 16 iulie 1936;
  • Armand Călinescu, prim-ministru – 21 septembrie 1939;
  • Nicolae Iorga, istoric, fost prim-ministru – 27 noiembrie 1940;
  • Virgil Madgearu, economist și politician de stânga – 27 noiembrie 1940;
  • Gen. Gh. Argeșanu, militari, fost prim-ministru – 27 noiembrie 1940;
  • Mihail Moruzov, șeful serviciilor secrete – 27 noiembrie 1940.

În 1940, a ajuns la guvernare alături de generalul Ion Antonescu, într-un „Stat Național-Legionar” care a durat doar câteva luni, până când Antonescu a înlăturat mișcarea de la putere.

Partidul Comunist din România (PCR)

Partidul Comunist din România a fost fondat în 1921, dar a fost scos în afara legii în 1924, după ce a fost acuzat că urmărește destrămarea statului național unitar. PCR promova autodeterminarea naționalităților, inclusiv a Transilvaniei, ceea ce a atras suspiciunea și opoziția largă în rândul populației.

PCR era influențat direct de Internaționala Comunistă (Cominternul) de la Moscova și primea sprijin din partea URSS. Activitatea sa s-a desfășurat în ilegalitate, prin mici celule de propagandă, greve, publicații clandestine și infiltrați în alte organizații legale.

Liderii comuniști din această perioadă includeau pe Gheorghe Cristescu (la început), apoi figuri ca Boris Ștefanov, Lucrețiu Pătrășcanu, și mai târziu Gheorghe Gheorghiu-Dej, care va prelua partidul în anii 1940.

Programul comunist propunea:

  • desființarea proprietății private,
  • naționalizarea industriei și a pământurilor,
  • dictatura proletariatului,
  • egalitate absolută și eliminarea claselor sociale,
  • alianță totală cu Uniunea Sovietică.

Doctrina era cea a marxismului-leninismului, cu accente radicale și revoluționare.

Baza socială era restrânsă: muncitori industriali, activiști de stânga, minorități etnice marginalizate. Popularitatea PCR a fost scăzută în epoca interbelică, dar a crescut rapid după 1944, odată cu ocuparea României de către Armata Roșie.

Lumea postbelică – prezentări

Uncategorized

Pentru personalități:

  • scurtă prezentare a familiei și a traseului educativ
  • pentru ce a luptat și ce a realizat
  • recunoaștere internațională
  • citate

Pentru evenimente:

  • contextul și cauza
  • fapte din desfășurarea evenimentului
  • urmări ale evenimentului la nivel internațional

Teme:

1. Democrație versus comunism – modele de organizare a statelor – 1/5 aprilie

  • Viața cotidiană în comunism
  • Primăvara de la Praga
  • Mahatma Gandhi
  • Nelson Mandela
  • Malala

2. Războiul Rece (1954-1991) – 8/12 aprilie

  • Războiul din Coreea
  • Cuba
  • Programul spațial NASA
  • Programul spațial sovietic
  • Mihail Gorbaciov
  • Căderea zidului Berlinului

3. Uniunea Europeană: principii de organizare și funcționare – 22/26 aprilie

  • Începutul
  • Extinderea după 1990

4. Lumea contemporană: o lume multipolară – globalizarea – 13 mai / 11 mai

  • Ce înseamnă globalizare?
  • Istoria stilurilor muzicale

5. Noua diversitate culturală şi revoluția informațională – 20 mai/17 mai

  • Istoria computerului
  • Istoria internetului

6. Noile forme de divertisment – jocurile şi tehnologia. Consecințe – 27 mai/24 mai

  • istoria jocurilor computerizate

PCR – Partidul Copiilor Revoluționiști

opinii

Când am văzut prima dată numele dat de elevii mei de a 7-a partidului lor am cam sărit în sus. Dar am așteptat apoi să văd despre ce e vorba. Și ideile lor mi-au depășit așteptările.

Dar nu despre partidul inventat de ele (căci avem trei fete fondatoare) ca exercițiu pentru ora de Istorie vreau să scriu acum. Ci despre ideile trimise de fete într-o aplicație pentru a participa la un atelier despre drepturile omului la Viena, pe un proiect Erasmus+. Eu nu am niciun merit special, le sunt profă doar de anul acesta. Și au fost o încântare orele cu ei.

Am tot citit argumente scrise de adulți pe Facebook despre dacă e ok sau nu legea de a avea cote de gen pentru Parlament. După ce am ascultat ideile Denisei mele despre motivele pentru care vrea ea să fie primar – să îi asculte mai întâi pe oameni pentru a vedea care sunt nevoile comunității ei și să construiască plecând de la ele – iată ce scriu alte două fete. Viitorul arată un pic mai bine. Nu trebuie decât să îi încurajăm pe copii să-și îndeplinească visele.

B.: ”… I consider that the most important human right is the right to identity. Even if it’s probably one of the least known, the right to identity is the one that describes our society. Due to this right, we have the freedom of speech, to create our personality, to choose our personal likes, dislikes and opinions and to distinguish one from another. All these treasures are the base of our identity, but to which some of our ancestors had no acces. For instance, in the modern world, the Jews affected by the Holocaust had not the right to identity, unlike today.

Secondly, we come from the same seed and as I said before, the identity is what distinguish us from one another. So our nationality, religion, ethnicity, culture, gender, skin color shouldn’t be a barrier between people. That is why everyone should be treated equally regardless of those mentioned before. Because the differences between people make us special and unique.

 Forwards, in the law making process, I think that religion should not be a reason for a person to be judged or accused for something that he or she didn’t do. Moreover, you can’t discriminate an ethnicity if you don’t know anything about the people. For example, with the outbreak of war in the Arab countries, Arab citizens have gone out of their way into danger to other countries, where they have been criticized and discriminated against for being Muslims, which I disagree.

Fourthly, from the earliest times in society there is a discrepancy between the genders. However, I consider they shouldn’t exist and we should be treated equally, because there are no things boys do and girls can’t. In history this difference is best described and the fact that girls had not had the right to vote until the interwar period is one important situation when boys and girls weren’t treated equally. Also, girls weren’t allowed to wear pants. In fact, it was often illegal. Many states had laws in the 1800s and the early 1900s that said women could not dress like men.

 In the end, the word politics comes from ’’polis’’ – city center in Ancient Greece and it represents the activities to govern a country or area. I consider that it has a great importance because it can change radical our daily life and it is our duty to vote responsible and to inquire about what politicians do. Also, it is an important tool so that the states do not become jungles. Because its role is in the well-being of the lives of citizens, they should be involved and encouraged in politics, so their life will thrive.

 As a conclusion, human rights is a topic that interests me and that I would like to know more about. The human rights are the ones that protect all the people around the world regardless our cultural values. Because these ones don’t correspond to the ideologies of the state but to its values. The two world wars were the opening of the concept of human rights and the fantastic organization which we now call the European Union. Therefore all people in the world should be grateful not to forget the sacrifice of the heroes. So, this workshop would develop my knowledge about human rights and it would be a great experience for myself before my final year at school.”

A.: ”For me, one of the most important rights is Freedom of Expression. Every citizen should be able to say what he wants freely, without being censored or sanctioned because he has a different opinion. I believe that this right is elementary in a state and that people who have banned it in the past or who are banning it now, in countries that are under totalitarian regimes do so out of fear, out of insecurity in order not to find out certain things.

Yes. Regardless of nationality, gender, religion, culture, sexual orientation, etc. people should be treated the same. We are all equal at birth and before the law. Although there is a lot of discrimination right now, we are all human. We were born the same. There are currently many catalogs that innocent people receive for the mistakes of other members of the same nationality / culture. I consider that people who share these catalogs are those who have suffered in the past or people who are not able to understand, accept or look at something that is different.

Religion should not influence our law or our rights. For example, an Orthodox Christian often says that nothing is possible without God, while an atheist has more confidence in himself than in certain things that cannot be proven to have really existed, Buddha, gods. Practically atheists are more realistic, while we can say that Buddhists, Orthodox Christians, Catholics, etc. they live in a fantasy. Each religion comes with its own customs, whether pagan or not. every human being lives in his beliefs that influence our way of thinking. that is why religion can sometimes influences the law even though it should not.

Girls and boys are often treated unequally, for example during sports classes, girls are not allowed to play sports for boys under the pretext that they could be injured. Also, when they are employed in a certain field, women are ridiculed and rejected, making it even harder for them to occupy a high position.
Women have been constantly discriminated against by men, although there is still a great deal of discrimination.

In my opinion, politics exists to help citizens and the state, to respect their rights and to promote their interests. Politics is well-versed, often driven from above for interests, using two secret weapons called manipulation and propaganda. Very few politicians keep their promises and really help the state and its citizens.”

1 Decembrie 2020

opinii

La mulți ani, România! Să ai mai multă grijă de copiii tăi, căci ei sunt viitorul.

Le-am dat copiilor mei o provocare – să creeze modele care să se inspire din zona etnografică a județului în care locuiesc – zona Vlașca. Au răspuns Adriana, Alexandra, Ana Georgiana, Bianca, Cristi, Georgiana, Mario și Theo.

Evul Mediu reloaded

școala online

Merg la școlile mele și cum nu toți copiii au intrat online, m-am gândit să fac fișe pentru cei care nu au avut cum să intre la școala pe net. Dar de ce să fie simplu, când poate fi complicat? Așa că am ajuns să fac o ”carte” și un soi de ”Răspunzi și câștigi”,  dar pe obiective Bloom. Eu știu DTP, dar nu și partea de tipografie. Așa că m-am apucat să fac ”cartea” normal, dar cum să o printez și să iasă ca o broșură?  Am descoperit și asta 🙂

Și cum nu vreau să o țin doar pentru mine… Aveți așa:

 

Și  întrebările sunt:

I. Aveți o hartă colorată la pagina 11. Țările în care se vorbesc limbi romanice sunt colorate cu roșu, cele în care se vorbesc limbi germanice sunt colorate cu albastru, iar cele în care se vorbesc limbi slavice sunt colorate cu verde.
Aveți următoarele sarcini:
1. Comparați cu harta actuală a Europei și scrieți țările vorbitoare de:
– limbi romanice
– limbi germanice
– limbi slavice
2. Ce țară este colorată cu portocaliu din sudul Europei?
3. Ce fel de limbi vorbesc oamenii din țările colorate cu mov?

II. Când vorbim de imperii în Evul Mediu vorbim despre…. (numește cele 4 imperii menționate în texte).

III. Să comparăm regatele Franței și al Angliei. Unde avea regele mai mare putere, în care dintre regate

IV. Ce Imperiu a fost important în estul Europei și care era capitala sa? De unde venea numele capitalei acestui imperiu?

V. Care este diferența între regatul Franței și Imperiul Romano-German?

VI. Ce rol au jucat vikingii în istoria Angliei?

VII. Ești regele Franței. Vrei să ai cât mai mulți nobili de partea ta în războiul contra Angliei. Cum faci acest lucru?

VIII. Ești ducele de Burgundia și vrei să te căsătorești cu fiica regelui. Trebuie să prezinți regelui viața ta – unde locuiești, ce îți place să mănânci, cum a fost educația ta, ce știi să faci etc. Sunt mai mulți candidați la mâna prințesei, așa că trebuie să impresionezi. Trebuie să o faci pe scurt, regele nu este o persoană care să aibă răbdare….

IX. Ești Michael, un cavaler cam sărac. Ai educația unui cavaler, căci ești dintr-o familie nobilă. Însă tatăl tău și-a pierdut domeniul în războiul cu regele și a murit într-una dintre lupte și toată familia a rămas pe drumuri. Ce faci pentru a-ți ajuta familia?

Bibliografie: 

  • Magda Stan, Manualul de Istorie de clasa a V-a, Editura Litera, 2017
  • Mihai Manea, Adrian Pascu, Atlas școlar de istorie universală, Corint Books

 

Sprijin pentru cele două școli în care sunt Doamna de Istorie

școala online
Părinți la muncă = prezență la ore online ale copilului  0
Nivelul elevilor mei de literație sau gândire critică a scăzut îngrijorător. Școala online de pe telefoane mobile nu este o soluție decât în cazuri extreme. O tabletă ar fi mult mai potrivită. Și tableta va fi folosită și ulterior în procesul de învățare. Doar pentru asta am conceput acest blog ca o platformă de un soi de e-learning.
Puteți ajuta donând orice sumă aici:
În foto năzdrăvanii mei de clasa a 6-a reconstituind și la muzeu lecția despre Renaștere. La MNAR– Galeria de Artă Europeană. Ultima noastră activitate extrașcolară…
DSC_1565

De ce Istoria repovestită?

opinii

Este un proiect pe care îl am de ceva vreme în minte. Repovestesc Istoria la clasă (sunt profesoară), dar nu am apucat să și pun toate resursele la un loc. A venit 2020, Covid-19, lockdown, școli închise… Și eu educator online. Fără resurse online puse într-un singur loc. Acesta este locul meu unde voi pune resursele folosite. Iar dacă ai ceva de împărtășit – mihaela.murgoci[coadădemaimuță]gmail.com

Pentru surse mulțumesc:

  • TedEd pentru filme, multe din ele cu subtitrarea în română (pentru a o accesa mergeți în Settings/Setări – Subtitles/Subtitrări și alegeți română – pe desktop sau laptop; pe smartphone sau tabletă în partea dreapta sus a ecranului aveți 3 puncte, selectați Captions – Romanian)
  • canalului de YouTube Geo History

Lista va fi actualizată 🙂