Poporul chinez s-a format în urmă cu aproximativ 5000 de ani, pe un teritoriu întins din estul continentului Asia, de-a lungul Fluviului Galben. Potrivit legendelor, primul conducător, Împăratul Galben, a fost cel care i-a învățat pe chinezi agricultura, măsurarea timpului, folosirea arcului cu săgeți, utilizarea busolei, scrierea.

Numele poporului chinez provine de la cel al dinastiei Qin, care s-a aflat în fruntea acestuia în secolul al III-lea î.Hr.  În 221 î. Hr. Zheng, împărat al dinastiei, și- luat titlul de Qin Shi Huangdi. El își învinge rivalii și unifică țara, deciziile fiind acum luate de împărat. El este cel care construiește Marele Zid Chinezesc – detalii despre acesta găsiți aici.

În fruntea statului era împăratul – Fiul Cerurilor – zeu, urmat de soldați care erau foarte importanți pentru protejarea imperiului. Soldații puteau fi foarte bogați. Urmau apoi nobilii, oameni educați, aveau anumite privilegii, puteau fi conducători de bătălii. Apoi agricultorii, artizanii și meșteșugarii și comercianții. La final erau sclavii, care munceau fie la lucratul pământului, fie în alt tip de munci și nu trăiau mai mult de 30-40 de ani.

O structură socială a Chinei antice arăta așa:

Alte informații despre China antică:

Despre Zodiacul chinezesc aici

10 invenții ale Chinei antice aici

Bibliografie:  Magda Stan,  Istorie, manual pentru clasa a V-a, Editura Litera, București, 2017