Culturi neolitice din România

Cultura Cucuteni-Tripolie (5500 – 2750 î. Hr.)  este una din cele mai timpurii civilizaţii din Europa. Denumirea provine de la localităţile în preajma cărora au fost descoperite pentru prima dată vestigii ale acesteia: Cucuteni, un sat din apropierea Iaşului, şi Tripolie, localitate din Ucraina.

În 1884, folcloristul și muzicologul Theodor Burada a descoperit primele artefacte ale acestei culturi în satul Cucuteni de lângă Iași. Pe teritoriul României cultura neolitică Cucuteni era răspândită în Moldova, nord-estul Munteniei, sud-estul Transilvaniei și Basarabia. Specific culturii Cucuteni este ceramica de foarte bună calitate, bogat și variat pictată. Pe ceramica predomină decorul în spirală, cu numeroase variante și combinații. S-au găsit și figuri feminine cu torsul plat, decorate cu motive geometrice. Culorile predominante pe ceramica Cucuteni sunt roșul, albul și negrul, cu unele variații în funcție de temperatura la care a fost ars vasul respectiv. Ca formă, vasele diferă de la simple pahare la vase mari de tipul amforelor.

Populația aparținând culturii Cucuteni avea o organizare protourbană, cu locuințe mari, cu vetre interioare. Aveau ca ocupație vânătoarea, agricultura și meșteșuguri casnice, cum ar fi: țesut, olărit, confecționare de unelte.

Specialiștii vorbesc despre un cult al zeiței-mamă, dovadă fiind statuetele antropomorfe descoperite. Populația Cucuteni practica și diferite culte solare, evidențiate mai ales prin pictură.

 

 Una dintre cele mai strălucite civilizaţii din ultima jumătate a mileniului V î. Hr. este cultura Gumelniţa. Localitatea în care au fost descoperite primele urme ale acestei culturi, Gumelnița, a fost menţionată pentru prima dată de creatorul şcolii arheologice româneşti, Vasile Pârvan, încă din anul 1922. În România, aria de răspândire a culturii Gumelniţa este în Muntenia, dar ea s-a extins şi în Dobrogea şi în sudul Basarabiei. La sud de Dunăre ocupă jumătatea estică a Bulgariei, atât la nord, cât şi la sud de Balcani, ajungând până la Marea Egee.

Un element specific culturii este ceramica – neagră, dar arsă la brun (rar, chiar la roşu-cărămiziu), ambele specii bine lustruite, având forme şi decoruri variate, acestea din urmă incizate, în relief şi barbotinate, precum şi pictate cu grafit. Se pictează însă şi cu culoare albă şi chiar roşie, pe fondul vasului, dar întâlnim şi o categorie pictată tricrom (trei culori), după arderea vasului în cuptor. O altă caracteristică, proprie acestei culturi o constituie topoarele masive şi lamele lungi de silex, ce depăşesc uneori 30 cm, lor adăugându-li-se şi vârfurile de săgeţi şi lănci tăiate în aceeaşi rocă. Ar mai fi de menţionat o mare varietate de unelte de os şi corn, printre ele remarcându-se săgeţile, vârfurile, piesele lamelare, cele pentru modelarea ceramicii, harpoanele, săpăligile, „brăzdarele”, „bumeranguri” etc. Din os şi scoici s-au realizat şi numeroase podoabe.

Specific culturii Gumelnița sunt așezările de tip tell – plasate în locuri bine protejate natural. În așezări, alături de locuinţe propriu-zise, întâlnim locuinţe-atelier (de prelucrare a pietrei, a osului, cornului, obiectelor de podoabă, statuetelor etc.)

Mai multe obiecte din cultura Gumelnița găsiți aici