opinii | Istoria repovestită

1. Sănătate și educație – întâi și întâi.

Investiții masive în infrastructura școlilor și a spitalelor.
Salarii mai bune pentru profesori și medici, dar condiționate de performanță reală (nu doar vechime).
Acces egal: sate, orașe mici, periferii. Educația și sănătatea trebuie să ajungă la toți copiii și bătrânii, nu doar în centrele mari.

2. Un stat mai mic, dar mai eficient.

Nu tăieri sălbatice ca la Milei, dar curățenie în posturile „de decor”.
Digitalizare reală, nu site-uri prăfuite.
Angajări pe competență și examen public, nu pe pile.

3. Regândirea economiei locale.

Sprijin pentru micii producători, nu doar pentru multinaționale.
Stimularea industrie ușoare și a procesării agricole în România (nu doar să exportăm grâu și să importăm biscuiți).
Facilități pentru start-upuri care creează valoare aici.

4. Reconciliere între oraș și sat.

Satele nu trebuie lăsate să moară.
Investiții în infrastructură de bază (apă, canalizare, drumuri bune) + stimulente pentru medicii, profesorii și antreprenorii care merg acolo.
Conservarea tradițiilor fără să rămânem blocați în trecut.

5. Cultură și identitate lucidă.

Să ne păstrăm cultura, dar fără nationalism gălăgios.
Educația să promoveze spirit critic, nu lozinci.
Istoria, arta, literatura – nu ca decor de 1 Decembrie, ci ca parte vie a formării copiilor.

6. Protecția naturii și a resurselor.

Aș interzice tăierile ilegale de păduri cu adevărat, cu pedepse aspre.
Dezvoltare durabilă: turism responsabil, energie verde, agricultură care respectă solul și apa.

7. Politică făcută altfel.

Mandate limitate pentru politicieni (de exemplu, maxim două).
Transparență: toate contractele statului publicate online.
Imunitate doar pentru opinii politice, nu pentru fapte penale.

Combaterea sărăciei – temeinic, nu prin pomeni electorale

Investiții prioritare în educație timpurie.
- Grădinițe gratuite și bune, mai ales în zone sărace.
- Sprijin pentru mame (programe de alfabetizare, cursuri de meserii).
Locuri de muncă decente, locale.
- Micro-fabrici, ateliere, ferme procesatoare în sate și orașe mici.
- Stimulente pentru firmele care angajează oameni din categorii vulnerabile.
Venit minim garantat, dar activ.
- Sprijin financiar legat de participarea la cursuri, munci comunitare, școlarizare – nu ajutoare „pe nimic”.
Acces la sănătate real.
- Centre medicale rurale și mobile, mai ales pentru prevenție (controale gratuite periodice).
Locuințe sociale decente.
- Renovarea și extinderea fondului de locuințe sociale, nu lăsat să decadă.

Combaterea discriminării – nu doar vorbe frumoase

Educație pentru respectarea diversității.
- În școli, programe despre minorități, diversitate, istorie reală (evrei, romi, maghiari, alte grupuri).
Legi antidiscriminare aplicate serios.
- Inspecții reale, sancțiuni rapide pentru companiile și instituțiile care discriminează.
Reprezentare reală.
- Implicarea minorităților și a grupurilor vulnerabile în administrație, școli, sănătate – nu doar simbolic.
Combaterea discriminării de gen și vârstă.
- Politici ferme împotriva hărțuirii la locul de muncă și în școli.
- Sprijin pentru angajarea femeilor și persoanelor peste 50 de ani.
Sărbătorirea diversității, nu tolerarea ei.
- Evenimente culturale, burse, premii pentru promovarea multiculturalismului.

Tratarea sărăciei ca o boală a sistemului, care are cauze adânci și soluții pe termen lung,
și a discriminării ca pe o încălcare gravă a demnității umane.

CUM?

1. Tăierea risipelor și corectarea scurgerilor

Audit real la toate instituțiile publice: unde sunt posturi „de decor”, proiecte umflate artificial, achiziții la prețuri dubioase.
Reducerea clientelismului politic: mai puține funcții de „recompensă”, mai multe funcții pe bază de concurs public.
Estimare realistă: 4-6 miliarde de euro anual pot fi economisiți doar din eliminarea risipei.

2. Reforma fiscală inteligentă

Taxare progresivă moderată: venituri foarte mari să plătească ceva mai mult, dar nu să fugă din țară.
Combaterea evaziunii fiscale reale, mai ales în domenii precum: construcții, agricultură, comerț mic.
TVA redus la alimente sănătoase și educație, dar TVA întreg la produse de lux și viciu.
Estimare realistă: 2-4 miliarde de euro anual în plus.

3. Fonduri europene folosite deștept

România are la dispoziție fonduri PNRR și alte linii europene pentru educație, infrastructură socială, digitalizare.
Până acum, rata de absorbție a banilor europeni a fost de râs.
Cu o echipă serioasă de atragere de fonduri, se pot aduce suplimentar peste 5 miliarde de euro în câțiva ani, exact pentru domenii sociale.

4. Taxe de mediu și politici verzi

Taxe moderate, nu împovărătoare, pentru poluatori industriali și pentru exporturile brute de materii prime (de exemplu, lemn).
Banii colectați să meargă direct către programe de sănătate și educație rurală.
Estimare: 500 de milioane – 1 miliard de euro anual.

5. Parteneriate public-privat reale

Firmele mari care câștigă bani din România (bănci, corporații) să fie încurajate fiscal să investească în proiecte educaționale, de integrare socială, protecția mediului.
Estimare: aproximativ 1 miliard de euro anual, direct sau indirect.

CONCLUZIE financiară:

Unde investim:

Educație, sănătate, programe anti-sărăcie, incluziune.

Cu ce bani:

Din economii interne (4-6 miliarde euro),
Din reformă fiscală (2-4 miliarde euro),
Din fonduri europene (peste 5 miliarde euro),
Din taxe de mediu și implicare privată (1-2 miliarde euro).

Rezultatul:
Cu o gestionare inteligentă și transparentă, România ar putea strânge anual undeva între 7 și 12 miliarde de euro suplimentari pentru a finanța o schimbare socială reală.
Nu peste noapte, dar sustenabil, fără să ruineze economia.

Ce facem?

1. Educație

Construirea a 1.000 de grădinițe moderne
(Cost estimativ: 500.000 euro/grădiniță → 500 milioane euro)
Program național de „Școală după școală” pentru 500.000 de copii
(Cost estimativ: 1.000 euro/copil/an → 500 milioane euro)
Creșterea salariilor profesorilor debutanți cu 30-40%
(Cost estimativ suplimentar: 400 milioane euro anual)

2. Sănătate

Deschiderea a 100 de centre medicale rurale noi
(Cost construcție + echipare: 2 milioane euro/centru → 200 milioane euro)
Program de prevenție și controale medicale gratuite pentru 5 milioane de persoane din zone vulnerabile
(Cost estimativ: 150 milioane euro)

3. Anti-sărăcie

Ajutor condiționat pentru 1 milion de familii sărace (pe model „Bolsa Família”)
(Cost: 1.200 euro/familie/an → 1,2 miliarde euro)
Construirea a 20.000 de locuințe sociale decente
(Cost: 50.000 euro/locuință → 1 miliard euro)

4. Incluziune și combaterea discriminării

Program național de burse pentru copii din comunități vulnerabile (romi, mediul rural etc.)
(100.000 burse a câte 1.000 euro/an → 100 milioane euro)
Formare profesională gratuită pentru 300.000 de adulți fără calificare
(Cost: 1.500 euro/persoană → 450 milioane euro)

5. Mediu și durabilitate

Plantarea a 50 de milioane de copaci (pentru refacerea pădurilor)
(Cost estimativ: 2 euro/copac → 100 milioane euro)
Instalarea de panouri solare la 1.000 de școli și centre medicale
(Cost: 100.000 euro/unitate → 100 milioane euro)

TOTAL aproximativ cheltuit:

= cam 6-7 miliarde euro
(Deci din suma maximă, încă ar mai rămâne o rezervă pentru urgențe sau extinderea programelor.)

Într-un singur an, România ar putea să:

Scoată sute de mii de copii din cercul sărăciei,
Refacă rețeaua educațională de la bază,
Împingă sănătatea rurală înainte,
Sprijine formarea profesională reală,
Înceapă reconstrucția pădurilor.

Ce s-ar întâmpla cu România în 5 ani, dacă am investi constant acei 7-12 miliarde de euro anual, în educație, sănătate, combaterea sărăciei și protecția mediului?

Anul 1-2: Fundația

Toate satele mari și medii au măcar un centru medical funcțional.
Gradul de cuprindere în educația preșcolară crește la 95% (aproape toți copiii merg la grădiniță).
Primele 20.000 de familii sărace se mută în locuințe sociale decente.
Formarea profesională începe să reducă numărul tinerilor NEET (care nu lucrează și nu învață).
Încep să se vadă primele efecte în scăderea abandonului școlar cu 10-15%.
Încrederea oamenilor în stat crește (nu brusc, dar simțitor).

Anul 3: Schimbarea începe să fie vizibilă

Abandonul școlar coboară sub 5% în zonele acoperite de programe.
Primele generații de copii beneficiari încep să intre la liceu în număr record.
Sănătatea publică se îmbunătățește: scade mortalitatea infantilă și cazurile grave prevenibile.
În mediul rural, apar noi mici afaceri: brutării, ferme, ateliere (sprijinite prin formare).
Încep să revină tineri educați în comune, datorită infrastructurii mai bune.

Anul 4: Accelerare

Noile generații intră pe piața muncii mai bine pregătite.
Sărăcia extremă scade cu 40-50% față de punctul de plecare.
România începe să fie remarcată în UE ca exemplu de reformă socială inteligentă.
Se formează rețele regionale de sprijin, școli-model, centre de excelență în rural.
Reprezentarea minorităților în administrație și educație devine vizibilă (în mod natural, nu forțat).

Anul 5: Prima recoltă serioasă

România are o generație tânără mult mai educată și mai sănătoasă decât acum.
Forța de muncă calificată crește masiv → investitorii serioși sunt atrași fără subvenții forțate.
Exportăm produse finite, nu doar materii prime (mobilă, produse agroalimentare procesate etc.).
Venitul mediu crește cu 20-25% în zonele rurale.
Încrederea socială între diverse grupuri (români, romi, maghiari, ucraineni) crește.
România devine un exemplu că schimbarea profundă e posibilă fără extremism și fără haos.

Rezumat pe scurt:

În 5 ani, România ar deveni o țară cu mai puțină sărăcie, cu mai puțină discriminare, mai educată, mai sănătoasă și mai respectată în Europa.

De unde vin resursele financiare?

1. Economii din reducerea risipei bugetare

De unde vine ideea:

Curtea de Conturi a României raportează anual zeci de miliarde de lei risipiți prin: cheltuieli nejustificate, achiziții supraevaluate, proiecte abandonate etc.
De exemplu, în 2023, pierderile identificate în doar câteva domenii (autorități locale, ministere) au depășit 20 de miliarde de lei (~4 miliarde de euro).
Asta fără să calculez corupția greu de descoperit sau „ineficiența cronică” (gen posturi inutile, lucrări repetate, studii de fezabilitate în gol).

Presupunere rezonabilă:

Printr-o guvernare eficientă, fără să închidă spitale sau școli, s-ar putea elimina cam 30-40% din această risipă în primii ani.
Asta înseamnă economii reale de 4-6 miliarde de euro anual.

2. Reformă fiscală și combaterea evaziunii

De unde vine ideea:

România pierde anual peste 10% din PIB prin evaziune fiscală, conform estimărilor oficiale și ale Comisiei Europene.
Asta înseamnă aproximativ 30 de miliarde de euro pierdere.

Presupunere rezonabilă:

Nimeni nu poate eradica toată evaziunea, dar o reducere de doar 10-15% (din evaziunea existentă) ar aduce 3-4 miliarde de euro anual în plus.
Mai ales prin digitalizare în ANAF, eliminarea plăților cash peste un anumit plafon și monitorizare strictă în domenii sensibile (construcții, agricultură, comerț).

3. Fonduri europene

De unde vine ideea:

România are prin PNRR și alte programe alocate aproximativ 80 miliarde de euro pentru perioada 2021-2027.
Rata de absorbție reală până acum este sub 30%.

Presupunere rezonabilă:

Cu echipe bune, România ar putea absorbi suplimentar 5-7 miliarde de euro anual în domenii eligibile: educație, sănătate, digitalizare, incluziune socială.

4. Taxe de mediu și parteneriate

De unde vine ideea:

Țările europene mai dezvoltate colectează între 0,5% și 2% din PIB din taxe verzi.
România colectează sub 0,3% din PIB.

Presupunere rezonabilă:

Prin introducerea unor taxe moderate pe poluare industrială și pe exportul de materii brute (ex. cherestea brută), plus stimularea parteneriatelor cu companii mari pentru proiecte sociale, s-ar putea obține încă 1 miliard de euro anual.

Așadar, calculele mele vin din:

Date publice despre risipă (Curtea de Conturi)
Estimări ale Comisiei Europene despre evaziune
Date oficiale despre fondurile europene
Modele din alte țări UE pe taxe de mediu

Și am fost conservatoare în estimări:

Nu am calculat „vise” gen „eradicăm toată corupția” sau „colectăm 100% taxe” (imposibil).
Am presupus reforme moderate, dar aplicate consecvent și cu bună-credință.

Pe scurt:
Da, aceste economii sunt posibile,
dar:

Nu peste noapte;
Nu fără voință politică reală;
Nu fără suport tehnic și profesionalizare masivă a administrației.

SURSA	MECANISM	SUMĂ ESTIMATIVĂ / an
Reducerea risipei bugetare	Audit, tăiere cheltuieli inutile	4 – 6 miliarde euro
Combaterea evaziunii fiscale	Digitalizare ANAF, controale țintite	2 – 4 miliarde euro
Absorbția accelerată a fondurilor UE	Folosirea fondurilor PNRR și alte programe	5 – 7 miliarde euro
Taxe de mediu moderate și verzi	Poluatori industriali, resurse brute	0,5 – 1 miliard euro
Parteneriate public-private	Investiții sociale stimulate fiscal	0,5 – 1 miliard euro

Total estimativ posibil anual:

între 12 și 19 miliarde de euro
(depinde de seriozitatea cu care sunt aplicate măsurile)

Important:
În propunerea mea de reforme, am folosit scenariul conservator:

7 – 12 miliarde euro anual disponibili (adică doar o parte din acest potențial total),
tocmai ca să nu cad în capcana promisiunilor nerealiste.

Pe scurt:
Dacă România ar vrea cu adevărat, ar avea banii necesari pentru un program serios de combatere a sărăciei, de modernizare a educației și de reducere a discriminării.
Problema nu sunt banii. Problema e voința politică.

Buget anual alternativ – România Reformată

Domeniu	Alocare anuală estimată	Ce se face cu banii
Educație	3 miliarde euro	Grădinițe noi, afterschool gratuit, salarii profesori, burse
Sănătate	2 miliarde euro	Centre medicale rurale, prevenție, echipamente moderne
Combaterea sărăciei	2 miliarde euro	Ajutor condiționat (gen Bolsa Família), locuințe sociale
Dezvoltare rurală și mică industrie	1 miliard euro	Micro-investiții în sate: ateliere, procesare agricolă
Protecția mediului	500 milioane euro	Reîmpăduriri, centre de colectare, energie verde în școli
Digitalizare și reformă administrativă	500 milioane euro	Digitalizare ANAF, reforme în administrație
Fond de urgență și inovație	1 miliard euro	Fond pentru situații neprevăzute și proiecte-pilot noi

Ce se poate realiza anual cu aceste alocări:

1.000 grădinițe sau școli reabilitate/echipate
100-150 centre medicale rurale
Sprijin direct pentru 1 milion de familii sărace (condiționat de educație și sănătate)
20.000-25.000 locuințe sociale noi sau renovate
50 milioane de copaci plantați/an
Digitalizarea completă a ANAF și simplificarea administrativă în 2-3 ani

De ce e realist acest buget?

Nu rupe alte sisteme deja existente (nu taie pensii sau salarii).
Nu depinde de creșteri masive de taxe, ci de eficiență și corectitudine.
Creează efecte în lanț: o educație mai bună aduce venituri mai mari în viitor; o sănătate mai bună reduce costurile sociale; economia locală devine mai solidă.

Într-o frază:

Cu 10 miliarde de euro anual bine cheltuiți, România nu s-ar schimba în 30 de ani, ci în 5-7 ani.

România în 2035 – Cum ar arăta după 10 ani de reformă serioasă

1. Educație

Abandon școlar: sub 2% la nivel național (în prezent suntem la peste 15%!)
99% dintre copii merg la grădiniță și termină 12 clase.
30-40% dintre tineri au studii superioare sau calificări solide în meserii cerute.
România devine hub regional pentru meserii verzi, tehnice, creative.
Profesorii sunt printre cei mai respectați profesioniști din societate.

2. Sănătate

Acces universal la consultații de bază în fiecare comună și oraș mic.
Speranța de viață crește cu cel puțin 5 ani (de la ~75 spre ~80 ani).
Mortalitatea infantilă scade la nivelul Europei de Vest.
Prevenția și sănătatea mintală devin părți firești din îngrijirea medicală.

3. Combaterea sărăciei

Sărăcia extremă este aproape eradicată.
Peste 80% din populația rurală are venituri decente și condiții de trai civilizate.
Segregarea socială (cartiere sărace, sate uitate) dispare treptat.
Copiii săraci ajung să aibă șanse reale egale cu ceilalți copii.

4. Economie locală și dezvoltare rurală

Satele românești nu mai sunt doar locuri de bătrânețe și sărăcie, ci și de mică producție, turism local, meșteșuguri moderne.
Micile ferme, ateliere și întreprinderi produc pentru consum intern și pentru export.
România redevine producător de hrană procesată de calitate, nu doar exportator de materie brută.

5. Protecția mediului

Rata de reîmpădurire acoperă complet defrișările ilegale ale ultimelor 30 de ani.
Sursele de energie regenerabilă ajung la 30% din consumul național.
Biodiversitatea este protejată, iar ariile naturale devin surse de turism sustenabil.

6. Cultura civică și încrederea socială

Încrederea între oameni și în instituții publice crește spectaculos.
Discriminarea devine minoritară și sancționată social, nu doar legal.
Participarea civică (vot, voluntariat, inițiative locale) se dublează față de prezent.
Tinerii nu mai visează doar să plece, ci să construiască aici.

Imagine de ansamblu:

România în 2035 ar putea fi:

O țară educată, sănătoasă, curată, respectată.
Un loc unde copiii de azi nu mai trebuie să fugă pentru a trăi demn.
Un model pentru alte țări est-europene, nu un caz social.

Și cel mai important:
Această transformare nu s-ar baza pe salvatori providențiali sau pe vorbe frumoase, ci pe muncă serioasă, respect pentru oameni și administrare inteligentă.

Când am văzut prima dată numele dat de elevii mei de a 7-a partidului lor am cam sărit în sus. Dar am așteptat apoi să văd despre ce e vorba. Și ideile lor mi-au depășit așteptările.

Dar nu despre partidul inventat de ele (căci avem trei fete fondatoare) ca exercițiu pentru ora de Istorie vreau să scriu acum. Ci despre ideile trimise de fete într-o aplicație pentru a participa la un atelier despre drepturile omului la Viena, pe un proiect Erasmus+. Eu nu am niciun merit special, le sunt profă doar de anul acesta. Și au fost o încântare orele cu ei.

Am tot citit argumente scrise de adulți pe Facebook despre dacă e ok sau nu legea de a avea cote de gen pentru Parlament. După ce am ascultat ideile Denisei mele despre motivele pentru care vrea ea să fie primar – să îi asculte mai întâi pe oameni pentru a vedea care sunt nevoile comunității ei și să construiască plecând de la ele – iată ce scriu alte două fete. Viitorul arată un pic mai bine. Nu trebuie decât să îi încurajăm pe copii să-și îndeplinească visele.

B.: ”… I consider that the most important human right is the right to identity. Even if it’s probably one of the least known, the right to identity is the one that describes our society. Due to this right, we have the freedom of speech, to create our personality, to choose our personal likes, dislikes and opinions and to distinguish one from another. All these treasures are the base of our identity, but to which some of our ancestors had no acces. For instance, in the modern world, the Jews affected by the Holocaust had not the right to identity, unlike today.

Secondly, we come from the same seed and as I said before, the identity is what distinguish us from one another. So our nationality, religion, ethnicity, culture, gender, skin color shouldn’t be a barrier between people. That is why everyone should be treated equally regardless of those mentioned before. Because the differences between people make us special and unique.

Forwards, in the law making process, I think that religion should not be a reason for a person to be judged or accused for something that he or she didn’t do. Moreover, you can’t discriminate an ethnicity if you don’t know anything about the people. For example, with the outbreak of war in the Arab countries, Arab citizens have gone out of their way into danger to other countries, where they have been criticized and discriminated against for being Muslims, which I disagree.

Fourthly, from the earliest times in society there is a discrepancy between the genders. However, I consider they shouldn’t exist and we should be treated equally, because there are no things boys do and girls can’t. In history this difference is best described and the fact that girls had not had the right to vote until the interwar period is one important situation when boys and girls weren’t treated equally. Also, girls weren’t allowed to wear pants. In fact, it was often illegal. Many states had laws in the 1800s and the early 1900s that said women could not dress like men.

In the end, the word politics comes from ’’polis’’ – city center in Ancient Greece and it represents the activities to govern a country or area. I consider that it has a great importance because it can change radical our daily life and it is our duty to vote responsible and to inquire about what politicians do. Also, it is an important tool so that the states do not become jungles. Because its role is in the well-being of the lives of citizens, they should be involved and encouraged in politics, so their life will thrive.

As a conclusion, human rights is a topic that interests me and that I would like to know more about. The human rights are the ones that protect all the people around the world regardless our cultural values. Because these ones don’t correspond to the ideologies of the state but to its values. The two world wars were the opening of the concept of human rights and the fantastic organization which we now call the European Union. Therefore all people in the world should be grateful not to forget the sacrifice of the heroes. So, this workshop would develop my knowledge about human rights and it would be a great experience for myself before my final year at school.”

A.: ”For me, one of the most important rights is Freedom of Expression. Every citizen should be able to say what he wants freely, without being censored or sanctioned because he has a different opinion. I believe that this right is elementary in a state and that people who have banned it in the past or who are banning it now, in countries that are under totalitarian regimes do so out of fear, out of insecurity in order not to find out certain things.

Yes. Regardless of nationality, gender, religion, culture, sexual orientation, etc. people should be treated the same. We are all equal at birth and before the law. Although there is a lot of discrimination right now, we are all human. We were born the same. There are currently many catalogs that innocent people receive for the mistakes of other members of the same nationality / culture. I consider that people who share these catalogs are those who have suffered in the past or people who are not able to understand, accept or look at something that is different.

Religion should not influence our law or our rights. For example, an Orthodox Christian often says that nothing is possible without God, while an atheist has more confidence in himself than in certain things that cannot be proven to have really existed, Buddha, gods. Practically atheists are more realistic, while we can say that Buddhists, Orthodox Christians, Catholics, etc. they live in a fantasy. Each religion comes with its own customs, whether pagan or not. every human being lives in his beliefs that influence our way of thinking. that is why religion can sometimes influences the law even though it should not.

Girls and boys are often treated unequally, for example during sports classes, girls are not allowed to play sports for boys under the pretext that they could be injured. Also, when they are employed in a certain field, women are ridiculed and rejected, making it even harder for them to occupy a high position.
Women have been constantly discriminated against by men, although there is still a great deal of discrimination.

In my opinion, politics exists to help citizens and the state, to respect their rights and to promote their interests. Politics is well-versed, often driven from above for interests, using two secret weapons called manipulation and propaganda. Very few politicians keep their promises and really help the state and its citizens.”